Intre Vointa Captiva si Liberul Arbitru

Despre Imagerie Mentală și Proiecție Vizuală...

Între Voința Captivă și Liberul Arbitru

Cele două expresii mă fac să-mi reprezint la nivel cognitiv, la nivelul lui ”ce știu” din ce am învățat de la alții, două genuri gramaticale: ”Voința Captivă” – genul feminin și ”Liberul Arbitru”- genul masculin.
Înaintând cu cele învățate, las aceste două expresii să-mi demonstreze cum pot simți energia lor: feminină și masculină. Trec de simțire și las imaginarului ca ”Voința Captivă” să apară ca ceva încă nedeslușit, aflat sub patru brațe supra-protectoare. ”Liberul Arbitru” nu mi l-am putut imagina și l-am extras din setul de carduri psihologice ”7 cai”.
L-am extras în orb pentru că și dacă aș fi privit cele 17 carduri ale primei serii care are tema: ”pe ce picioare merg Acum pe calea vieții mele...” nu aș fi știu ce să aleg.

”Acest domn (Liberul Arbitru)(vezi imaginea) duce spre gură cu gesturi lente și rare, din când în când o pipă din care trage cu răbdare. Lasă apoi ca fumul să iasă la fel de lent precum și gestul, fără zgomot, prelung dar cu putere. Și când nu mai rămâne fum de expirat, își mută corpul ușor pe partea celeilalte mâini, cu care își sprijină bărbia. Privește cerul până departe, dincolo de nori. Pare că nu mai are nimic la care să se gândească, însă numai el cunoaște cum în realitatea lui interioară cu intensitate se tot întreabă... despre trecutul sculptat în piatră..., acel trecut despre care unii consideră că încă mai poate fi făcut ceva cu el...Sculpturile în piatră reamintesc că dacă ceva este adevărat pentru toți și pentru toate, acel ceva nu este un adevăr absolut.”

Revin, acolo unde între cele patru brațe ”Voința Captivă” se aseamănă cu ceva mic, înfățișând parcă pe Micul Sine. Mi-aduc aminte de el..și mai mi-aduc aminte că îl port în mine încă de când un braț supra-protector al mamei și un altul al tatălui, îmi direcționau privirea spre a alege, seara, când nu voiam să merg la culcare, între o pijama roșie și una albastră. Ce caldă și frumoasă ”iluzie a alegerii”.
Nu este la fel amintirea despre celelalte două brațe care, în timp, s-au așezat peste brațele mamei și ale tatălui, și-anume: brațul socialului și celălalt braț al culturalului în care trăisem. Astfel Micul Sine a început să crească, cu percepția înrădăcinată, că a putut alege, între o meserie și alta, între un canal de știri și un film, între una și alta.
Balansând mentalul, mișcând corpul fizic și acționând când asupra uneia, când asupra celeilalte opțiuni s-au creat sistemele de convingeri. Programate și condiționate de cele văzute, auzite și astfel învățate, credințele despre realitate au generat mândria sau regretul cu care azi spun că am ales.
Uneori, deseori, câteodată...iluzia de control a realității manifestă în afara brațelor Ego-ul. Și forța lui este uneori, deseori, câteodată...simțită și de ceilalți. Ceilalți își poartă și ei cum pot, Micul Sine, cele patru brațe supra-protectoare, revărsându-și fiecare propriul Ego. Uneori, deseori, câteodată brațele ni se unesc, ni se lovesc sau nici nu se întâlnesc...
Astfel, sesizez: în acest fel, cele patru brațe au învățat, format și încurajat umanul cum să se condiționeze și să se conformeze realității prezentate într-un fel în care ”așa stau lucrurile” sau ”asta este”. De aceea astăzi, umanului îi este extrem de greu să vadă ”unimea” sau acel ”toți suntem unul și unul suntem toți”.
Blocat între propriile-i patru brațe, între brațele celor care îi sunt atât de mulți și așa de aproape de jur împrejur, umanului abia de i-a mai rămas posibilitatea de a se mișca între cele 5 zile ale săptămânii, muncind pentru a-și putea permite apoi să cumpere lucruri în celelalte 2 zile și constatând perplex în singurul timp petrecut cu sine, în trafic, că cele mai multe dintre lucruri nici nu îi erau necesare. Caruselul consumerismului devine singura oportunitate prin care uneori, deseori, câteodată, umanul își poate etala farmecele și zorzoanele, ultimul tip de mobil sau automobil, ideile conform cărora crede că cel care are mai multe jucării învinge. Și uneori, deseori, câteodată aceștia își fac datorii pentru a-și menține stilul de viață în care a fost condiționat să creadă de către propriile-i patru brațe. Apoi, pentru că acest carusel nu se oprește, atunci când ajunge jos, umanul se trezește că trebuie să muncească mai mult și mai mult.
În acest fel, foarte puțin sau deloc timp rămâne pentru a urma vreun curs de dezvoltare personală sau vreo formare de dezvoltare personală care să ajute la a planifica eliberarea Micului Sine. Schimbarea reală nu apare, umanul rămâne în continuare sclavul sistemelor sale de credințe fizice, emoționale și mentale. ”Zidul” va împrejmui încet, încet tărâmurile ”maya” sau iluzia.
Dincolo de acesta există însă Marele Sine, Sinele Suprem, Sinele Înalt....Sinele Ideal...Sinele Cumvreitu...adică, Micul Sine aflat complet în afara brațelor. 
Desigur că pentru un uman cu un sistem de credințe preponderent mentale, toate acestea nu vor fi bune decât de categorisit. 
Aparent, accesarea Sinelui Înalt a creat o altă credință - acțiunea asupra zidului. Însă, ceea ce are nevoie umanul să facă este nu acțiunea asupra zidului care distrage de altfel atenția, ci formarea unei alte credințe: că nu mai este Micul Sine, că nu mai trebuie să se identifice cu Micul Sine și că este timpul să crească. Singurul instrument este ”Liberul Arbitru”, prezent în fiecare uman și care apare în momentul când sufletul începe să își pună întrebări despre credințele sale.
               La fel ca în imaginea din card

   ”Liberul Arbitru” alege să înțeleagă că ACUM este nevoie:
1.Să ”stea”, să depășească zidul dorințelor fizice, tendințelor și impulsurilor spre acțiune, să acorde o pauză legăturii cu partea materială, cu voința de a obține rezultate sau câștiguri cu orice preț, distrugând valoarea umanului, așa cum s-a mai întâmplat în trecutul privit acum dintr-o perspectivă tristă. Valoarea ce revine umanului nu poate fi redată decât prin - relaționarea autentică cu celălalt, față în față, prin inter-activitatea bazată pe cel puțin atingerea cu privirea directă, necondiționată și finalizată cu o strângere de mână sau cu o îmbrățișare eliberată de forța brațelor.      
2.Să redefinească termenii contactului cu Pământul-pe care clipă de clipă îl atinge cu tălpile propriilor picioare. 
3.Să-și aleagă, ca proiect de realizat: înfruntarea dificultăților vieții, cu răbdare, în liniște și repaus.   



***Interpretarea psihologică a tehnicilor de imagerie mentală și proiecție vizuală cu ajutorul instrumentului de lucru terapeutic - cardurile psihologice presupune: 

- stabilirea scopului pentru care se alege tema din tehnica de imagerie mentală ,
- stabilirea intenției sau conștientizarea gândului pentru extragerea cardului,
- analiza psihologică a informațiilor date de interpretarea elementelor din cadrele desenate prin proiecție grafică, de simbolistica din spațiul bidimensional,a informațiilor date de semnificația psihologică a culorilor care are la bază principiul proiecției cromatice, a informațiilor din povestea ce reiese din imageria mentală care are la bază principiul proiecției tematice.