Gas-Lighting sau Cu flăcări în tine

“Gas-Lighting” sau “Cu flăcări în tine”

 

Când ești într-o relație cu cineva în care ai încrederea dată de căsnicie, rudenie sau prietenie, ultimul lucru la care te-ai aștepta este ca acea persoană să te “incendieze, aprinzându-te cu gaz”. 

Este doar o descriere a felului în care o persoană manipulează, făcând pe cineva să-și piardă simțul percepției și al valorii de sine. Termenul, “gaslighting” sau ”gas-lighting”, greu de pus altfel în cuvintele de azi românești, a apărut de mult, prin 1940, atunci când se cunoștea deja de şi mai demult, despre ce poate presupune.

Cândva, poate în acei ani şi ceva după, stingerea în secret a becurilor cu gaz sau aducerea lor la o intensitate în care lumina pâlpâia, funcționau ca parte din organizarea unor evenimente bizare negate apoi de către un soț care dorea să își determine soția să creadă că este instabilă mental. 

În cât se poate de bună informare, putem arăta că originea termenului “gaslighting” vine din expunerea percepției dramaturgului englez Patrick Hamilton, în piesa de teatru “Gaslight” din 1938, a regizorilor filmelor cu acelaşi nume, Thorold Barron Dickinson în 1940 şi George Cukor în 1944.

Nedorind să prezint o etimologie a termenului, o înșiruire de posibile forme ale acestuia prin traducerea din limba engleză şi nici diferenţele de reprezentare artistică a percepţiei celor menţionaţi mai sus, am decis să rămân în contact cu interpretarea.

Apoi, prezentul text, vine din interacțiunea cu mine, cu tine, cu noi în anii 2000.....

Recunoscând că ar fi fost cât de cât frumos ca acțiunea vieții de cuplu din anii în care trăim să se mai învârtă în jurul șemineelor şi pianelor luminate de lămpi cu gaz, îmi continui cu nostalgie pledoaria şi îmi mențin analogia “incendierii” psihice prin “picurarea” treptată...pe focul interior, de “gaz”. 


 Această acțiune este de fapt un subtil şi complex proces, o formă de manipulare psihologică care poate atinge un punct culminant dramatic, abuzul psihologic.


Gaslighting este o tactică prin care o persoană sau o entitate manipulează o altă persoană în speranța de a dobândi puterea acesteia.


Adesea, această manipulare este efectuată lent, astfel încât victima să nu-și dea seama, dezvăluind o dinamică inegală a puterii.


Victima, căci din acest moment vorbim despre persoana-consecinţă a agresiunii psihologice, începe să-și pună la îndoială propria realitate și, producându-se acest lucru, i se lezează nivelul controlului minții. De ce? Pentru că dacă repeți o minciună suficient de des, aceasta devine acceptată ca adevăr.


Fiind o formă de manipulare persistentă și spălare a creierului, face ca victima să se îndoiască de ea sau de sine și, în cele din urmă, să-și piardă propriul simț al percepției, identității și stimei de sine.


Gaslighting-ul apare cel mai des într-o relaţie de cuplu, în cazurile de infidelitate maritală, acolo unde cel care trădează o face pentru a nu recunoaște, pentru a câștiga avantaje, a profita de celălalt și a evita responsabilitatea.


Menținând și intensificând un flux neîncetat de minciuni și constrângeri, gaslighter-ul îl ține pe celălalt într-o stare constantă de nesiguranță, îndoială și frică. Obiectivul final: își poate exploata victima după bunul plac, pentru creșterea puterii, amplificarea imaginii pe care şi-o dorește în exterior și pentru câștigul personal.


Gaslighting-ul implică utilizarea ascunsă a unor jocuri mintale care fac dificilă (re)cunoașterea lui.


Cele mai des întâlnite semne ale gaslighting-ului într-o relaţie pot fi, fără a se limita la:


1. Într-o zi te trezești şi te îndoiești de realitatea ta şi auzi constant că ți se


spune: ”Ești nebun/ă! Ești paranoic/ă!”.


        Gaslighter-ul creează o narațiune negativă despre celălalt, o fundamentează cu minciuni repetate în mod constant pentru a rămâne la ofensivă, a controla conversația și a domina relația. Va respinge dovezile substanțiale folosind negarea, vina inversată, mai multe afirmații false, semănând îndoială și confuzie.


Astfel, cel mai distructiv lucru este că începi să simți că „pierzi” realitatea şi este dificil să mai ai încredere în tine.


2.  Partenerul tău nu face față sentimentelor tale. “Gândești prea mult...Despici firul în patru...”.


           Când aduci în discuție o îngrijorare sau împărtășești sentimentele tale cu partenerul tău, acesta te poate convinge că tu greșești sau că te gândești prea mult. În contextul unei relații sănătoase, partenerul ascultă preocupările tale și le va aborda. Şi pentru că știai cândva lucrul acesta, nu mai poți înțelege de ce acum ți se spune: “Pui totul la suflet!”, “Dai prea multă importanță!”, „Ești prea sensibil/ă” sau chiar „Nu ai dreptul/Nu este în regulă, să te simți așa”.


3. Nu te lasă niciodată să vorbești în timpul unui conflict sau îi vezi “privirea de sticlă”. “Nu este adevărat. Ceea ce spui nu s-a petrecut niciodată”.


           Când ești în mijlocul unor certuri, s-ar putea să simți că te întrerupe în mod constant și nu te lasă să-ți explici punctul de vedere sau dacă totuși te lasă să vorbești, îl surprinzi că are “ochii goi”, “se uită dincolo de tine”.


Apoi, dacă te trezești că îți înregistrezi conversațiile sau că le scrii e-mailuri/mesaje lungi pentru a-ți exprima punctul de vedere, deoarece nu poți spune niciodată un cuvânt atunci când vorbești cu aceste persoane, probabil că este nevoie să te confrunți cu daunele mari create de către gaslighting.


4. Partenerul tău nu își cere scuze atunci când îi exprimi durerea.”Exagerezi. Totul este în capul tău.”


         Dacă împărtășești partenerului tău că ești rănit/ă, treci printr-o perioadă grea, te confrunți cu situaţii dificile și îi lipsește empatia, dacă partenerul tău nu își cere scuze atunci când exprimi durerea, dar te convinge că nu ar trebui să te gândești la ceea ce gândești sau să simți cum te simți, acestea sunt semnale puternice ale gaslighting-ului. Dacă un partener nu este niciodată dispus să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile sale și îl face pe celălalt să se epuizeze, lăsându-l să se justifice şi să își prezinte actele evident dovedibile ca fiind valide, atunci te confrunți cu un alt semn revelator al gaslighting-ului.


5.  Partenerul tău te învinovățește pe tine sau dă vina pe circumstanțe externe pentru acțiunile sale. “Mereu dramatizezi”.


          Acesta schimbă subiectul cu ceva ce ai făcut tu în loc să abordeze ceea ce a făcut el. Unii parteneri ar putea duce asta până la a te disprețui, la a te denigra, bârfi, considerându-te „prea sensibil” şi pentru a evita de fapt, ca să își asume responsabilitatea pentru ei înșiși.


6. Dă speranță falsă. “Glumeam doar...”.


          Ca tactică de manipulare, ocazional, își va trata victima  cu blândețe, moderație și chiar cu bunătate superficială sau cu prefăcute remușcări, pentru a-i da speranțe false. În aceste circumstanțe, victima s-ar putea gândi: „Poate că nu este chiar așa de rău”, „Poate că lucrurile se vor îmbunătăți” sau „Poate şi eu am greșit. Hai să-i dau o șansă”.


Însă, această blândețe este temporară şi adesea rămâne doar o manevră calculată menită să insufle mulțumire și să coboare garda victimei înainte de a începe următorul act de atac. Cu această tactică, se întărește și mai mult o relație de fapt de codependenţă în care începi să vezi comportamente care te fac să auzi: “Fără mine nu te vei descurca. Hai să vedem ce te vei face...”.


7. Începi să crezi că pur și simplu nu faci suficient de mult în relație. “Calul care trage, tot în el sa dă cu biciul”.  


           La un moment dat în relația voastră, începi să crezi că nu faci suficient. Chiar ți se spune că te-a înșelat pentru că nici aici nu ai făcut suficient. Şi astfel, partenerul tău a negat, a redus la minimum sau a dat vina pe tine atunci când ai încercat să-ți exprimi dorințele, preocupările. În timp, acest lucru te poate determina să interiorizezi sau introiectezi acele mesaje, până la punctul în care crezi că este vina ta.


Într-o relație sănătoasă, ambii parteneri vor face greșeli și ambii își vor cere scuze atunci când au greșit. Nu este firesc ca unul să greșească, celălalt să depășească şi în final, cel care a depășit să fie păgubit.


Persoanele care apelează la astfel de tactici doresc ca să mențină controlul în relație, să se folosească de foloase şi nu vor vrea să renunțe, realizând şi recunoscând cât de dăunător este pentru celălalt. Acțiunile lor se pot intersecta adesea cu misoginia și supremația pentru a menține pozițiile de putere, în fapt o iluzie de dominație.


În concluzie, perspectivele sau sentimentele tale nu îi interesează și îți va lua mai multă energie și suferință pentru a încerca să-i convingi de contrariu.


Într-o relație sănătoasă, ambii parteneri sunt responsabili față de propriile lor comportamente, iar atunci când vine vorba de gaslighting, persoana care o face trebuie să înțeleagă ceea ce face şi apoi să aibă  dorința de a se schimba.


Şi...în final, gaslighting-ul este considerat de experți că: nu se produce niciodată din vina ta. Chiar dacă partenerul tău te-a convins că tiparul toxic este din cauza ta, nu este în responsabilitatea ta decât să te aperi şi să te protejezi.


Morala: Viața bate teoria şi filmul...


Psiholog Principal∣Psihoterapeut Specialist Drd. Comăneanu Maria


Clientele şi Internetul



N.B. Seria Cursurilor "...despre proiecţii, oglindire, reflectare..." va fi urmată în curând de Seria Atelierelor “...de la proiecţie la introiecţie...” sau ... de unde şi de când avem tendința de a încorpora și asimila ceea ce alții exteriorizează și proiectează asupra noastră...